Tentația – Anne Barton

Colecția – Iubiri de poveste

Autor – Anne Barton

Titlul – Tentația

Pagini – 276

Editura – Alma

Traducere – Mădălina Moțatu / Graal Soft

Daphne Honeycote, sora ducesei Huntsford, participă pentru prima dată la un bal, astfel etalându-se pentru prima dată pe piața căsătoriei.

Tatăl lui Daphne și Anabelle renunță la înalta societate pentru a fi cu femeia iubită. Traiul celor patru este stabil, asta până la decesul tatălui. La scurtă perioadă după tragedie mama lor se îmbolnăvește grav. Cele două fiice sunt nevoite să încerce să facă față datoriilor și grijilor pentu ziua de mâine. Situația devine atât de disperată încât, Daphne hotărăște să devină model pentru două tablouri pictate de prietenul ei cel mai bun. Cele două tablouri ajung în posesia unui duce care locuiește la țară, retras din cercul social.

Anabelle îl întâlnește pe ducele de Huntsford și cei doi se căsătoresc, familia Anabellei aflându-se într-o situație materială foarte bună, mama lor este trimisă la băi, aceasta începe să își recapete puterile și sănătatea, Daphne are parte de primul ei debut în societate. Pentru cele trei femei totul s-a așezat pe un făgaș bun.

Daphne este hotărâtă să-și găsească un soț bun, calm și cu bune maniere, aceasta dând uitării existența celor două tablouri, gândindu-se că sunt într-un loc retras și uitate, cu toate astea într-un colț al minții există teama că aceste tablouri vor apărea și familia va fi supusă unui scandal ce le va pune în pericol bunul renume.

Benjamin Elliott conte de Foxburn, se retrage din armată cu o rană la picior, aceasta provocându-i dureri insuportabile, mai mulți medici sfătuindu-l să-l amputeze, însă încăpățânare și determinarea lui îi fac să refuze. Toate astea îi fac un om morocănos, iritant, lipsit de respect și sincer. Însă sinceritatea lui ajunge până în punctul în care sub nicio formă nu va menaja urechile doamnelor din înalta societate, spunând întotdeauna ceea ce gândește.

Elliot moștenește un tablou de la prietenul lui cel mai bun, fascinat de frumoasa cu ochii de safir și părul de aur, îmbrăcată într-o ținută provocatoare. El consideră că portretul nu este altceva decât imaginația pictorului. Odată cu moștenire acelui tablou acesta îi promite celui mai bun prieten că va fi alături de moștenitorul ducatului, Hugh. Îl va sprijini și-i va fi un bun sfătuitor până în momentul în care acesta va putea să se descurce singur, totodată îl va proteja de femeile dornice de avere și cu o moralitate îndoielnică.

Hugh este fascinat de frumoasa Daphne, relația dintre cei doi urmând să se concretizeze în ceva serios. Elliot o cunoaște pe Daphne, șocul fiind foarte puternic în momentul când realizează că Daphne este femeia din tablou, singura diferență este că persoana în carne și oase este întruchipare debutantei sfioase , îmbrăcată într-o rochie decentă și cu o atitudine de inocentă. Ben nu-i contestă frumusețea, însă nu va fi de-acord ca fratele prietenului său să se căsătorească cu o femeie cu o moralitate îndoielnică.

Ben hotărăște că este timpul să o abordeze pe Daphne, până nu este prea târziu și tânărul Hugh se îndrăgostește iremediabil. Acesta o amenință pe Daphne că dacă nu-l va îndepărta pe Hugh de ea și va renunța la el, acesta îi va da în vileag marele secret. Daphne încearcă să nege ceea ce este evident cu gândul că-l va putea păcăli pe Ben. Când aceasta realizează că este inutilă negarea încearcă să ajungă la o înțelegere.

Timpul petrecut împreună îi face să realizeze atracția dintre ei. Cum se vor descurca cei doi când se văd nevoiți să lupte cu sentimentele lor, dar și cu pericolul când cel de-al doilea tablou va apărea. Fiul proprietarului celui de-al doilea tablou o întâlnește pe Daphne, acesta realizează oportunitatea imensă de a face rost de bani pentru a-și plăti datoriile la jocurile de noroc, amenințând-o pe Daphne.

Cum vor ieși cei doi din această încurcătură fiind supuși iminentului pericol în care tabloul va aparea la licitație, la un bal important, valoarea lui fiind cu atât mai mare datorită expunerii femeii din cercul societății, care a avut tupeul și îndrăzneala de a face așa ceva.

Un gând despre „Tentația – Anne Barton

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Claudia Adriana

Marcu Claudia Adriana

Pasionați de lectură

"Lectura este o formă a fericirii. Ultima la care vom renunța." - Fernando Savater

Cititor necunoscut

citește ce vrei, când vrei, cum vrei

Stări (in)depedente de alți oameni.

Nu ești niciodată singur, ci ai ocazia să fi tu însuți.

Zâmbetul Soarelui

Un blog de Sorina Chirilă

vipera de biblioteca

Nu fac recenzii, nu povestesc carti, doar imi spun impresia lasata de o carte .

Un inger visator

despre mine si ceea ce ne înconjoară

Andreea Mătea

OPEN HAPPINESS

TEEN THOUGHTS

"writing is a way of talking without being interrupted" — Jules Renard

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți

Dana-Georgiana Mortan

~ Nihil sine Deo ~

Read it out

”I`ve lived a thousand lives.”

Jocul de-a v-ați ascunselea

”Îmi plac domnițele la ananghie. De aceea nu mă grăbesc să le salvez. Îmi lasă mai mult timp să mă bucur de spectacol!”

Poeme nemuritoare

„Poezia este o artă care doare. Doare atât cât doare arta. Toată arta la un loc nu ustură însă aşa de tare ca poezia.”

Ela Albu

Fashion blogger

%d blogeri au apreciat asta: