Carnaval – Rawi Hage/ Editura Univers

Autor – Rawi Hage

Titlu – Carnaval

Pagini – 286

Editura – Univers

Traducere – Alina Mihaela Petrescu

Romanul secolului XXI

Rawi Hage, născut în anul 1964, este scriitor şi fotograf, născut în Liban şi stabilit din 1992 în Canada. A studiat artele vizuale în Montreal. În 2006 a debutat cu romanul Jocul lui De Niro, care a fost premiat cu Internaţional IMPAC Dublin Literary Award. Au urmat romanele Gândacul, (2008) şi Carnaval ( 2012), care a fost distins cu Roger Writers* Trust Fiction Prize.

Carnaval, un roman ce abundă de metafore, comparații, umor sarcastic, ironie, analogii, distopism și diplomație. Autorul pune personajul, cât și povestitorul, să povestească locul nașterii, mediul din care provine și în care trăiește. Titlul cărții este unul destul de sugestiv, dar asta doar la începutul cărții. Pe parcurs, titlul capătă un alt sens, ia formă de metaforă și comparație.

Dacă am face o comparație dintre lumea carnavalului (circului) cu societatea, lumea în care trăim, cu siguranță am observa că cele două se aseamănă. Trăim într-o lume plină de creaturi cu două picioare, de toate națiile, cu comportamente diferite, fiecare dintre noi cu experiențe și concepții individuale, reacționând în funcție de natura noastră, de mediul în care trăim. Deci? Da! Suntem, noi toți într-o lume a Carnavalului. Omenirea este formată din oameni diferiţi ca şi la Carnaval: oameni mici, mari, bufoni, mincinoşi, animale ca: tigri, leoparzi, maimuţe, elefanţi, animale din diferite specii. Ia imaginaţi-vă aceste trăsături la fiinţele umane, faceţi comparaţii şi vedeţi cu ce fiinţă a Carnavalului vă identificaţi?

Fiecare fiinţă umană în parte face parte dintr-o piesă de teatru. Suntem pe acea scenă, ne interpretăm rolul şi la final se trage cortina. Tot ceea ce ai devenit ca om, la final, va rămâne doar o mică piesă de puzzel într-o lume plină de piese mici de puzzel, fără a forma un peisaj anume. Pentru că o nouă piesă ia naştere, alta se pierde şi ansamblul total este nedefinit, fără o imagine. Ceea ce mi-a plăcut la această carte este diplomaţia şi ironia personajului. Însă graniţa dintre aceste caracteristici este foarte subţire, dacă nu eşti chiar tu cel care practică sau nu ştii să faci diferenţa dintre ele şi interpretarea lor în alte sinonime sau adjective, poţi foarte uşor să duci această lectură la un alt nivel decât este de fapt. Există posibilitatea ca tu ca şi cititor să ai impresia că iei parte la un vocabular obscen sau să înceapă să te enerveze protagonistul cărţii. Recunosc că am avut momente când eram indecisă de a o mai citi atunci sau să o las pentru mai târziu, cât să încep să mă detaşez puţin de stilul de scriere. Autorul i-a dat personajului diplomaţie, ironie, sarcasm şi inteligenţă, ducându-le pe acestea la rang de artă. Cartea este împărţită în acte, ca la teatru, având cinci acte.

Unde mergem? am întrebat.

Ia-o pe autostrada 18 deocamdată şi o să-ţi arăt drumul.

Când plânge o femeie în barca mea, mă transform într-un copilaş trist şi pe urmă într-un iubitor de mări zbuciumate şi îndepărtate, într-un pirat îndrăzneţ. Pe mările astea, puntea de jos a corabiei de negustori e plină de sclavi şi femei capturate. Auzeam biciul din spatele meu plesnind-o pe Mary.

Nu-ţi pasă decât de cărţile alea afurisite ale tale, zicea bărbatul. Eu am nevoie să ies, să văd oameni. Cărţi, cărţi, la dracu cu cărţile. Tot timpul nu faci decât să citeşti şi n-ai nimic să le spui prietenilor mei, n-ai nimic să-mi spui mie. Stai acolo cu aerul tău pasiv de superioritate. M-am săturat de chestia asta, înţelegi?

Întreaga viaţă a domnului Muscă, taximetrist, este o piesă de teatru într-o serie de acte. Viaţa ca teximetrist îl face să întâlnească tot felul de oameni, să se găsească în diferite ipostaze şi situaţii care mai de care mai palpitante, periculoase şi pline de adrenalină. Maşina lui este o barcă ce strânge în mâlul ei tot felul de obiecte uitate şi adună amintiri despre fiecare vorbă, trăire şi emoţie capturată pe parcursul fiecărui traseu, devine o sugativă de amintiri şi mirosuri.

Actele I.V – Domnul Muscă, taximetrist, s-a născut şi crescut într-un circ, un mare pasionat al literaturii, mai târziu când hotărăşte să părăsească circul devine taximetrist, iar apartamentul lui este ticsit de carţi, de la podea până la tavan, fiind înconjurat de cărți, la propriu şi la figurat. Descrierea locatarilor, colegilor de serviciu, problemelor din administraţia blocului în care trăieşte şi plângerile lui sunt absolut comice, inteligente şi ieşite din comun. Pe colegi îi denumeşte păianjeni, maşinile sunt mlaştini, iar vecini sunt şi mai ironizaţi, dându-le adjective sau porecle în funcţie de comportamentul lor, atribuindu-le şi denumiri, ca: Rozătoarea; doamna din România, fostă gimnastă, acum îşi vinde trupul doctorului şi administratorului complexului; Lampa de semnalizare, este studenta agitată care se plânge încontinuu de zgomotele venite din apartamentul domnului Muscă, sau muşte. Punctele culminante şi cele care te fac să zâmbeşti în colţul gurii sunt acelea în care are discuţii sau se gândeşte la doamna Zainab, adăugând numărul de femei ce îi încălzesc patul. Unde mai pui că personajul face dintr-o reclamaţie scrisă adresată administaratorului, o fabulă, comparațiile şi ameninţările sunt de-a dreptul irepresibile şi hilare. Ca de pildă, următoarele scene sunt absolut umoristice: Activitatea de onanie este dusă la distopie, şi nu numai, ( marea majoritate a cărţii este o distopie) o descriere cu tot felul de comparaţii şi izvodeşte cuvintele în insinuări, plăsmuiri de te fac să negi din cap pe toată durata acţiunii, nu-ţi vine să crezi că o acţiune absolut normală poate lua o aşa formă, fabulând-o la inimaginabil, sau acţiunea lui de a ajuta un grup de studenţi să facă rost de o damă de companie, finalul este unul apocaliptic de amuzant. Dar pot să spun că aici am fost de acord cu el în darea unei pedepse acelor tineri, pe de altă parte nu a fost întocmai binemerită, făcând abuz de isteţimea lui asupra studenţilor, oricum la final aceştia au rămas cu lecţia învăţată, să nu mai caute plăceri în locurile unde nu cunosc regulile.

Cu cât înaintăm în actele piesei acţiunea devine şi mai palpitantă, avem parte de crime în rândul taximetriştilor, descrieri ale clienţilor, întâmplări din ce în ce mai efervescente; discuțiile culturale dintre el şi doamna Zainab sunt contradictorii şi spumoase, relaţiile lui şi marea majoritate a cărţii este existenţialismă şi oxiomatică. O carte care merită să o citeşti, să iei parte la pertinenţa personajului şi fabulismul lui.

Cartea o găsiţi aici

.facebook_1530597907939.jpg-712543287.jpg

Reclame

4 gânduri despre „Carnaval – Rawi Hage/ Editura Univers

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Magic and Books

Cu cărți și altele

Doar pentru tine

Shopping-ul şi moda două activități culturale

alex lamba

texte publicate

Story in my live

"Viaţa nu este decât gândire." Sara Teasdale

the world wild

beautiful world

Oglinda sufletului meu

Despre ceea ce sunt, simt și trăiesc...

heart beat

I needed just one thing: for you to stay with me and expose yourself to the lethal stuff radiating from me.

CeMaiFaci

Dacă nu mergeam în ziua aia la pîine, nu te-ntîlneam.

doar, o viaţă

eu trăiesc, când să fiu supărat

Imaginary Coffee

Sometimes we need fantasy!

Crâmpeie de suflet

Citește ceea ce-ți bucură sufletul!

Claudia Adriana

Marcu Claudia Adriana

Pasionați de lectură

"Lectura este o formă a fericirii. Ultima la care vom renunța." - Fernando Savater

%d blogeri au apreciat asta: