Totul se termină cu noi-Colleen Hoover/ EpicLove

,, Uneori, cei care te iubesc te rănesc cel mai tare” Colleen Hoover

Autor: Colleen Hoover

Titlu: Totul se termină cu noi

Pagini: 406

Editura EpicLove

Când am citit prima carte scrisă de Colleen Hoover, a fost în urmă cu mulți ani, nu-mi aduc aminte cu exactitate, însă cert e că mi-a pătruns în suflet modul în care scrie. E genul acela de autor care te aduce cu picioarele pe pământ, nu-ţi întinde sub picioare un covor multicolor, ci te plantează cu forţă pe pământul reavăn, plin cu milioane de pietricele ce le simţi sub tălpile goale, le simţi înţepătura, duritatea şi căldura. Faptul că este ficţiune nici nu mai contează, din punct de vedere psihologic, personajele ei sunt cât se poate de reale, iar subiectele sunt dintre cele mai fireşti, normale, dar şi dure. Creionează o lume unde realitatea dură a vieţii se îngemănează cu ficţiunea. De data aceasta am să evit destăinuirea, sau expunerea cărţii, a poveștii în sine, deoarece nu-şi are rostul. Vreau mai degrabă să scot în evidenţă faptul că autoarea are un stil de scriere ce te aduce în lumea reală, la încercările vieţii şi lupta cu tine însuți, şi deciziile pe care le iei bazându-te pe partea sentimentală, pe sentimente, cu toate că uneori nu este recomandat ca sentimentele să deţină controlul asupra vieţii şi a deciziilor importante. Instinctul ne face să luăm decizii pe baza sentimentelor, dar sunt momente când acestea trebuie date la o parte iar gândirea logică şi analitică necesită aplicarea ei, iar retractarea deciziilor nu face decât să te aducă în acelaşi punct. Colleen este ca un jucător ce a intrat în playoff, o piatră finisată dar dură. Cu această carte s-a întrecut pe sine, şi ne-a întrecut aşteptările, într-o oare care măsură, pentru că esența a rămas aceeaşi. Subiectul fiind unul dur şi de actualitate, sau cel puţin unul care este mult mai mult dezbătut şi luat în considerare în secolul nostru, violenţa domestică, în familie, fie că ne referim la cea fizică sau verbală, fie că luăm în calcul gravitatea şi intensitatea ei, violenţa rămâne violenţă, impactul ei este acelaşi. Parte psihologică este cea pe care o recomand ca citire, în primul rând, apoi povestea de iubire emoţionantă a celor trei personaje, este cadrul perfect dedicat nouă femeilor. Colleen pune în evidenţă drama copilăriei şi impactul emoțional asupra adultului, omul care a devenit, suma tuturor întâmplărilor dramatice, dureroase asupra psihicului uman, şi rezultatul acestora. Iubirea, uneori, poate fi o iubire bolnavă, fără logică şi devastatoare, mai ales dacă această iubire bolnavă se va răsfrânge asupra urmașilor, aceasta tinde să devină un lanţ , o repetare, o trăsătură dusă mai departe, un cerc vicios pentru familie, din care cu greu se iese, şi depărtarea se face doar printr-o ruptură drastică şi din miez, logică şi rece, preventivă, şi riscantă. Faptul că în această iubire bolnavă apare sentimentul şi convingerea de; va fi mai bine, se va schimba, mila, şi intensitatea violenţei este diminuată involuntar de victimă, este iar o problemă care apare în comportamentul victimei, scuzele comportamentului violent sunt iminente. Pentru că chiar şi eu ca cititor la final şi chiar şi pe parcurs am avut astfel de sentimente, de – mai dă-i o şansă, cu toate că partea calculată şi rece din mine aprobă decizia personajului feminin, şi fiind de acord cu ea, luând-o chiar şi eu dacă aş fi într-o astfel de situaţie, dar este imposibil să nu-ţi fie milă şi să regreţi că cel violent nu se străduieşte mai mult, că nu realizează impactul pe care îl are comportamentul lui.

Dacă nu citeşti această carte superficial şi vezi partea elementară din ea, o poţi cataloga ca pe o carte ce va educa femeia şi bărbatul în aceeaşi măsură, dar în acelaşi timp o formă de educaţie pe care părinţii, partenerii, o pot învăţa şi duce mai departe, educând copiii în spiritul respectului şi că violenţa duce la violenţă, manipularea celui slab duce la decădere, astfel violenţa devenind un cerc vicios pentru toate generațiile viitoare, iar aceasta se va extinde şi în societate, în relaţia cu persoanele din afara familiei, în relaţia cu oamenii din jur. Nemailuând în calcul că acest comportament al celui violent te va dezumaniza, şi asta este cea mai mare greşeală pe care o poţi face, asta dacă nu stai să analizezi problema în profunzimea ei. Aşa cum este o veche zicală – Iubirea este oarbă, aceasta se aplică în relaţia dintre doi parteneri.

Pentru cele trei personaje, copilăria şi impactul psihologic al mediului în care cresc şi ale întâmplărilor marcante, îşi pun amprenta pe adultul care au devenit. Fiecare evoluând în funcţie de educaţia propriului psihic al firii lor. O carte plină de iubire, regrete, durere, emoţii duse la extrem, astfel devenind o lectură pe care cu greu o poţi uita, tind să spun că niciodată, cu greu te vei despărți de ea, iar citirea ei devine un drog ce te face să treci de la o stare la alta cu o rapiditate fulgerătoare. Mi-ar fi greu să spun prin câte stări m-a făcut să trec. Doar citind-o veţi putea înţelege impactul ei şi elementul psihologic profund de care s-a legat autoarea.

Cartea o puteţi găsi la editura EpicLove şi librăriile online.