Oh, da! O sărut şi o mângâi şi o iubesc până adoarme din nou, obosită şi transpirată, în braţele mele. Iar eu rămân privind la ea ca prostul şi minunându-mă câtă putere poate zace într-un corp atât de micuţ...

Reclame

"- Domnişoară James, zise Luc. O clipă. La naiba! Urma să-mi ţină iar morală. Eram sigură că avea ceva de-a face cu chiloţii pe care îi strecurasem în buzunarul lui şi cu faptul că încălcasem o nouă poruncă. Am tras adânc aer în piept şi m-am întors spre el, hotărâtă să nu-l las să vadă ce influenţă avea asupra mea."

"Browning-ul izbucni într-o serie de percutări adânci, care nu puteau fi considerate simple sunete. Harper simți rafalele în întreg corpul, în dinți, în globurile ochilor. Ambulanța se zgudui. Smoală pulverizată sări din stradă pe măsură ce Browning-ul pendulă de la stânga la dreapta. Gloanțele trecură prin picioarele lui Nelson Heinrich, zdrobindu-le şi împroșcând fum roșu: sângele deveni un nor de vapori. Piciorul lui drept se plie înapoi de genunchi, ca la o insectă călugăriţă..."

Răscolise camera până dăduse de locul în care le abandonase furioasă Ana. Doamne, Radu al ei, azi și mereu ei îi aparținea din nou, chiar dacă atât de puțin... Le pipăia, le mângâia și le mirosea, inspirând profund. După atâția ani, încă li se simțea parfumul...

„Punctul de pornire al acestei aventuri este iubirea noastră. Ne-am spus „da” la bine și la rău și mai ales pentru această călătorie de nuntă neobișnuită: vom merge de la Paris la Ierusalim pe jos și fără un ban în buzunar. Șase luni, opt luni, un an, nu contează cât. Pentru că am hotărât, cu o săptămână în urmă, să mergem împreună toată viața”

Când m-a tăiat încă o dată și încă o dată și încă o dată l-am auzit fârnâind, plângând poate și m-am forțat să-mi deschid ochiul, încercând să mă concentrez pe imaginea lui. Avea să mă omoare așa. De ce nu-mi tăia gâtul? Venele? Ceva mai rapid. Nu așa.
Nu m-am împotrivit. A data la o parte pătura de pe mine când a început să mă taie pe picioare...”

,, E atât de frumoasă încât aproape că mi-e teamă să o ating. Aproape. Căci mâinile mele, cu propria lor voință, nu se pot opri din mângâiat. Ating fiecare petec de piele catifelată în timp ce o sărut din nou până rămânem fără suflare. "

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: