„ Frumusețea este o floare muribundă.”

Era cu adevărat o fiinţă bună. Şi blândă. Dar, ca orice alt om, avea un secret. Al ei era acela că dansa cu diavolul. O făcuse mereu. Amândoi ştiau bine paşii şi păstrau ritmul. Până într-o zi.

"Mâna îmi împinge capul în apă. Mă zbat ca o sălbatică. Forța care mă presează în ceafă nu îmi permite să-mi întorc fața. Lichidul rece îmi pătrunde prin nări și usturimea îmi aduce lacrimi în ochii..."

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: