"Cum aş putea să îţi spun, Hades, că durerea nu încetează? Că ne lovim de obstacole, de parcă cineva, undeva, nu ne vrea împreună? Cum vom putea noi, iubitule, să luptăm cu mâinile goale în faţa destinului? Cum aş putea eu să ne salvez, când ne îndepărtăm atât de repede către pierzanie? Simţi? Simţi cum braţul îmi tremură în strânsoarea degetelor tale? Şi cu toate acestea, păstrezi liniştea şi distanţa. Mă omori, fără a fi capabil de a pricepe acest lucru.,,
Totul se termină cu noi-Colleen Hoover/ EpicLove
, Uneori, cei care te iubesc te rănesc cel mai tare" Colleen Hoover
Noi toți - eu, Mi-yeon, Barosul și chiar mama - eram niște foști condamnați, prinși din urmă de trecutul nostru și purtând stigmatul eșecului. De ce nu era nimeni normal în casa aceea? Chiar era atât greu ca familia noastră să ducă o viață normală? O legătură apropiată între frați, copii sănătoși și curați, grijă și considerație reciproce, membri blânzi și sinceri ai familiei, cine bogate, pline de iubire (,, Mama, încearcă să amestece niște orez în scoică. Nu e deloc sărată și sunt o grămadă de icre. Da, e delicios. Tată, încearcă și tu!") Eram curios să aflu ce anume fac oamenii normali ca să aibă parte de o astfel de fericire. Trăiau oare într-o piesa de teatru plină de ipocrizie? Să fi fost de fapt acea fericire doar o iluzie goală, posibilă doar în filme și cu neputință de obținut în viața reală? "
Oh, da! O sărut şi o mângâi şi o iubesc până adoarme din nou, obosită şi transpirată, în braţele mele. Iar eu rămân privind la ea ca prostul şi minunându-mă câtă putere poate zace într-un corp atât de micuţ...
"- Domnişoară James, zise Luc. O clipă. La naiba! Urma să-mi ţină iar morală. Eram sigură că avea ceva de-a face cu chiloţii pe care îi strecurasem în buzunarul lui şi cu faptul că încălcasem o nouă poruncă. Am tras adânc aer în piept şi m-am întors spre el, hotărâtă să nu-l las să vadă ce influenţă avea asupra mea."
"Browning-ul izbucni într-o serie de percutări adânci, care nu puteau fi considerate simple sunete. Harper simți rafalele în întreg corpul, în dinți, în globurile ochilor. Ambulanța se zgudui. Smoală pulverizată sări din stradă pe măsură ce Browning-ul pendulă de la stânga la dreapta. Gloanțele trecură prin picioarele lui Nelson Heinrich, zdrobindu-le şi împroșcând fum roșu: sângele deveni un nor de vapori. Piciorul lui drept se plie înapoi de genunchi, ca la o insectă călugăriţă..."