"Cum aş putea să îţi spun, Hades, că durerea nu încetează? Că ne lovim de obstacole, de parcă cineva, undeva, nu ne vrea împreună? Cum vom putea noi, iubitule, să luptăm cu mâinile goale în faţa destinului? Cum aş putea eu să ne salvez, când ne îndepărtăm atât de repede către pierzanie? Simţi? Simţi cum braţul îmi tremură în strânsoarea degetelor tale? Şi cu toate acestea, păstrezi liniştea şi distanţa. Mă omori, fără a fi capabil de a pricepe acest lucru.,,

Noi toți - eu, Mi-yeon, Barosul și chiar mama - eram niște foști condamnați, prinși din urmă de trecutul nostru și purtând stigmatul eșecului. De ce nu era nimeni normal în casa aceea? Chiar era atât greu ca familia noastră să ducă o viață normală? O legătură apropiată între frați, copii sănătoși și curați, grijă și considerație reciproce, membri blânzi și sinceri ai familiei, cine bogate, pline de iubire (,, Mama, încearcă să amestece niște orez în scoică. Nu e deloc sărată și sunt o grămadă de icre. Da, e delicios.  Tată, încearcă și tu!") Eram curios să aflu ce anume fac oamenii normali ca să aibă parte de o astfel de fericire. Trăiau oare într-o piesa de teatru plină de ipocrizie? Să fi fost de fapt acea fericire doar o iluzie goală, posibilă doar în filme și cu neputință de obținut în viața reală? "

"- Domnişoară James, zise Luc. O clipă. La naiba! Urma să-mi ţină iar morală. Eram sigură că avea ceva de-a face cu chiloţii pe care îi strecurasem în buzunarul lui şi cu faptul că încălcasem o nouă poruncă. Am tras adânc aer în piept şi m-am întors spre el, hotărâtă să nu-l las să vadă ce influenţă avea asupra mea."

"Browning-ul izbucni într-o serie de percutări adânci, care nu puteau fi considerate simple sunete. Harper simți rafalele în întreg corpul, în dinți, în globurile ochilor. Ambulanța se zgudui. Smoală pulverizată sări din stradă pe măsură ce Browning-ul pendulă de la stânga la dreapta. Gloanțele trecură prin picioarele lui Nelson Heinrich, zdrobindu-le şi împroșcând fum roșu: sângele deveni un nor de vapori. Piciorul lui drept se plie înapoi de genunchi, ca la o insectă călugăriţă..."

Răscolise camera până dăduse de locul în care le abandonase furioasă Ana. Doamne, Radu al ei, azi și mereu ei îi aparținea din nou, chiar dacă atât de puțin... Le pipăia, le mângâia și le mirosea, inspirând profund. După atâția ani, încă li se simțea parfumul...

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

Ganduri de neuitat

Just a girl and their thoughts. Enjoy.

Analogii - Antologii

blog generalist cu aspirații culturale și analitice

Roxana Neguț

Site de autor/Author website

Just reading my books

Doar citește!

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

Petale Scrise

Alina Cosma - blog personal

AR. MOHSIN SHEIKH

Architecture & everything around it.

Citiți.Iubiți.Trăiți

Site de cultură și dezvoltare personală

ECGS | Ethelred Council for Geojuridical Statecraft

Ethelred Council for Geojuridical Statecraft