Răscolise camera până dăduse de locul în care le abandonase furioasă Ana. Doamne, Radu al ei, azi și mereu ei îi aparținea din nou, chiar dacă atât de puțin... Le pipăia, le mângâia și le mirosea, inspirând profund. După atâția ani, încă li se simțea parfumul...

,, Cum să trăiești cu demnitate când nu mai ai nimic ? Cum să aduci poveste și lumină când ți se iau toate cuvintele? Cum să-ți spui adevărul când nimeni nu e pregătit să asculte? Și mai ales - cum să-l asculți?

Relaţiile lui Muscă şi marea majoritate a cărţii este existenţalismă şi oxiomatică. O carte care merită să o citeşti, să iei parte la pertinenţa personajului şi fabulismul lui. 

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: