Conspirația Siciliană- Michael Sammaritano

„Sunt mândru de rădăcinile mele, pentru că în Sicilia avem grijă întotdeauna de familia noastră şi ne făurim propriul destin -Michael Sammaritano”

Autor: Michael Sammaritano

Titlu: Conspiraţia Siciliană

Pagini: 249

Editura Rao

Apariţie în limba Română 2007

Debutul crimei de la Sammaritano, o istorie a mafiei. În anii 1950, șeful sicilian Don Saverio Cremona planifică în secret să reformeze mobul american, înlocuindu-l cu o ambianţă tânără de bărbați înzestrați care încearcă să se infiltreze pe toate coridoarele de putere ale Americii. Unul dintre acești oameni, Ray Greco, se află în cele din urmă în contradicție cu Cremona, cu care intră într-o veche bătălie de sânge care lasă un pogrom în urma lui. Conspiraţia Siciliană este un roman condus de complot, infiltrări în cercurile înalte ale afacerilor şi politicii Americane. Cei care cunosc istoria actuală a Cosa Nostra vor fi împiedicați să ia cartea foarte reală, astfel de abateri de la realitate ale autorului ca având celebra conferință de la Apalachia, NY, mob din 14 noiembrie 1957, planificată cu mult înainte de violența care a determinat, de fapt, conclavul. Însă ne abatem de la subiect, şi ca să continuăm. Personajul nostru Ray este trimis de Don Saverio să studieze în America cu scopul de a moderniza Mafia şi cucerirea puterii în America. Ray este prins între conspiraţie, asasinarea tatălui şi relaţiile de familie, care nu fac altceva decât să te ţine cu sufletul la gură. Toată această ambiţie a mafiei Siciliene este una anevoioasă, luând în calcul că mafia americană era deja în floare, deţinând teritorii încă de la înfiinţare, în anul 1920.

Mai jos am să vă pun un clip unde veţi avea ceva informaţii despre consecinţele şi impactul mafiei Siciliene în anii 50. Cartea merită citită, cu toate că unele părţi sunt denaturate, în ansamblul ei este o carte de excepţie.

,,După demararea planului de afaceri pentru Giglio, Ray trebuia să pună lucrurile în mişcare dacă îşi propunea să-l prindă pe Santo înainte de tradiţionalul 31 august. Motivat de acest gând, făcând rost de autorinzaţia necesară pentru a renova imobilul de pe Harman Street, şi organizând întoarcerea lui Sal în Brooklyn. De data aceasta nu-l mai putea găzdui acasă la el, unde urma să rămână un singur dormitor liber. Ray îl folosea vinerea, când poposea acolo înainte să se îndrepte spre Montauk Point. Reprezentanţii firmei de beton prefabricat pe care Sal urma să o viziteze îi oferiră cazare în Queens. Sal avea o neîncredere instructivă în registrele hotelurilor, aşa că acceptă bucuros oferta. Privind pe fereastra avionului, Sal mai mult simţi decât văzu smogul înăbuşitor ce plutea deasupra oraşului şi se întreba de ce ar alege cineva să trăiască într-un astfel de loc. Când aproape ajunseseră pe pista 13-dreapta, din boxe răsuna vocea metalică a căpitanului:

-Bine aţi venit pe Aeroportul Internaţional JFK. Vremea în New York e caldă şi umedă, cu temeperatura în jur de 32 Celsius. Sal trecu prin vamă, apoi luă un taxi, îndreptându-se spre est, către un restaurant din apropierea aeroportului…

În comparaţie cu şedinţa de dimineaţă, când se întâlnise cu doi capi ai Mafiei, după-amiaza fu liniştită şi fără tărăboi. Recitea raportul financiar al companiei Giglio. Era mai presus de orice aşteptări. Înainte să se laude singur pentru acest succes Gabriella îl abordă prin interfon.

-Doreşte să vă vadă un oarecare dom Catania.

-Cine?

-Domnul Vito Catania. Spune că e un vechi prieten.

-Stai un pic!

Uimit, nu ştiu cum să interpreteze situaţia. Nu vizita în sine a domnului Catania îl îngrijora, ci faptul că acesta ştiuse unde să-l găsească. Familia Catania era la fel de îndepărtată de lumea modei cum era Ray de a se îndrăgosti de fiica lor. ,,Pun pariu că nu ştie că m-am însurat. Asta e explicaţia! Mai bine lămuresc încurcătura”

-Gabriella, te rog, spunei domnului Catania că vin acum.

,,Unii oameni nu renunţă niciodată.” Mergând pe culoar îşi aşează verigheta mai bine pe deget. În hol, Ray întâlni un bărbat scund. Arăta diferit de omul pe care şi-l amintea el. Vizitatorul lui chelise. Era îndesat într-un costum de trei piese, arăta ca un salam. Gulerul era atât de strâmt, încât culoarea feţei i se schimba cu fiecare gură de aer pe care o respira. Ray nu putea nega că bărbatul era, într-adevăr domnul Catania. Îi întinse mâna.

-Cum vă merge?

Domnul Catania se forţa să zâmbească slab. Gabriella îşi puse mâna la gură pentru a-şi acoperi chicotele, dar privirea o dădu de gol. Ray îl conduse pe vizitator spre biroul său, indicându-i un scaun.

-Vă rog luaţi loc, domnule Catana.

Domnul Catana dădu curs invitaţiei şi se deschise la guler.

-Don Greco… am nevoie de ajutor… mare nevoie.

-O clipă! Înainte să continuăm, să lămurim ceva. Nu sunt şi nici nu îmi doresc să devin un ,,Don”. Vă rog să nu mai folosiţi acest apelativ.

-Îmi pare rău. Nu am dorit să vă jignesc. Dar am nevoie de ajutor.

-Nu ştiu cum aş putea să fiu de folos.

Domnul Catana îşi şterse fruntea de transpiraţie cu o batistă deja jilavă.

-În multe feluri, domnule Greco… multe.

Îndemnat de privirea înțelegătoare a lui Ray, Catana îşi depănă povestea.”