Învață să te bucuri – Frédéric Lenoir/ Rețeta pentru o viață frumoasă

Autor – Frédéric Lenoir

Titlul – Învață să te bucuri/ Rețeta pentru o viață frumoasă

Pagini – 154

Editura – Philobia

Despre autor

,, Frédéric Lenoir, născut la data de 3 iunie, 1962, Madagascar, naționalitate francez. Jurnalist, scriitor, sociolog, filozof și orator. Autorul are circa 50 de cărți scrise , atât în teatru cât și în televiziune. A publicat de asemenea romane traduse în douăzeci de limbi, despre crize mondiale care fac apel la responsabilitatea colectivă și individuală, cu o biografie impresionantă, co-fondator la El Foundation Seve, sub egida Foundation de France.”

O carte despre ecologia interioară, dezvoltare personală. Pe parcursul lecturii îmi apăreau diferite momente din viață. Uneori mă gândeam că datorită faptului că am citit acest gen de literatură m-a ajutat să parcurg viața într-un mod cât mai folositor pentru mine și pentru cei care depind de mine, să mă educ emoțional și spiritual, poate că încă nu am ajuns la nivelul în care să pot afirma că am depășit toate temerile, spaimele sau să încerc să accept mai ușor destinul, viața, așa de bine cum aș dori, dar este o evoluție pe care o folosesc atât pentru mine cât și pentru fiica mea. M-a făcut să analizez viața mea și a familiei. Fiind atât de obișnuită ca fiica mea să se bucure de tot ce realizează, de fiecare joc împreună, de fiecare întâmplare, de fiecare moment, ea este o combinație de perspicacitate și inocentă, mi-am dat seama că copiii iau bucuria din instinct, fără să o cultive, fără să o educe, fără să o prevadă, să o determine, ea vine involuntar. Dacă noi adulții pentru a simți bucuria, fericirea, plăcerea, trebuie să ne reeducăm să o plantăm, să evaluăm, să evoluăm, să ne depărtăm de doctrina religioasă și socială, să învățăm să acceptam destinul și viața ( așa cum pune în evidență Lenoir afirmația lui Friedrich Nietzsche, că trebuie să spunem destinului, Da!) Să acceptam tot ce întâmpinăm, să luăm lucrurile așa cum sunt și să vedem bucuriile din viață, fără să ne lăsăm acaparați de tristeți și necazuri. Mi-am dat seama că stilul meu de viață mă face să am bucurii tot timpul, că iau bucuria din orice, când un fluture se așază lângă mine sau când îmi acceptă ajutorul pentru a-l muta într-un loc sigur, încrederea lui îmi dă starea de bucurie și mă face să zâmbesc, când familia știe unde sunt după animalele din familie, unde sunt eu, acolo sunt și ele Încrederea, prietenia, devotamentul și libertatea de a te exprima sunt cele care aduc bucurie.

Lenoir aduce în prim plan la începutul cărții ideile despre fericire, plăcere și bucurii. Primele două fiind mult mai mult dezbătute de mari înțelepți și filozofi, dând exemple de autori și scrierile lor, cum văd ei fericirea și plăcerea. Cei care au aprofundat mai mult sentimentul, starea și cum învățăm să avem pare de bucurie, aceștia fiind înțelepții și filozofii din Orientul Mijlociu, China, și nu numai. Autorul ne dezvăluie ideile și învățăturile, evoluția marilor înțelepți și filozofi, cum au dat la o parte doctrina religioasă pentru gândirea proprie, cum s-au bazat pe trăirile din viața normală, să gândești singur, să analizezi singur, fără să fii îndemnat și convins să accepți o doctrină pentru că aceea este cea care te duce la purificare spirituală.

Bucuria celui de lângă tine să fie bucuria ta. Așa cum aduce Lenoir în atenție o zicală a lui Bernanos. ,, Să-ți poți găsi bucuria în bucuria celuilalt: iată secretul fericirii” Asta m-a făcut să mă gândesc la momentele cu fiica mea. La momentele când se bucură de faptul că a reușit să mă convingă să joc un joc de construcții, în timpul jocului încercam să-mi stăpânesc zâmbetul extern, când mă pierdeam în joc și nu știam cum să mă întorc înapoi sau să sparg nu știu ce cuburi ca să construiesc și toate regulile jocului, pentru ea neștiința mea o amuza și o face să se simtă bine și multe altele. Sau bucuria cu care în fiecare an de mărțișor confecționează mărțișoare din plastilină, carton, flori artificiale, capace de borcane, dăruindu-mi-le, bucuria ei este luată din reacția mea, și a mea din efortul și bucuria ei sau atunci când găsește ceva ce îmi place în materie de dulciuri și mi le cumpără, la fel, bucuria ne-o luăm reciproc din bucuria celeilalte. Toate aceste momente cât și altele pot fi invizibile dacă ne lăsăm acaparați de neajunsurile vieții, putem pierde momente de bucurie și în aceeași măsură privăm persoanele dragi de bucurie.

,,Trebuie prelungită bucuria, iar tristețea scurtată, pe cât cu putință” – Montaigne

În capitolul doi – Lenoir ne face o introspecție și o biografie a marilor filozofi și înțelepți ca: Baruch Spinoza, Friedrich Nietzsche, Henri Bergson.

Lenoir ne pune să vedem să analizăm bucuria pasivă și cea activă, veți vedea că diferențele dintre ele sunt semnificative, sunt cele de care ne bucurăm pentru moment și cele pe care le cultivăm, cele care uneori nu le dăm importanță cu toate că ele sunt acolo, tot ce trebuie să facem este să le observăm. Bucuria este surplusul de energie.

,, Bucuria este o putere, cultivați-o”

– Dalai Lama

Capitolul trei este despre – Să lăsăm bucuria să înflorească. Ca și dezbatere sunt alese diferite teme ca: atenția, prezența, meditația, încrederea și deschiderea sufletească, bunăvoința, gratitudinea, recunoștința, perseverența în efort, detașarea, satisfacția trupească. Toate aceste subiecte sunt aprofundate și captivante.

În capitolul patru avem – Devenirea sinelui.

,, Cel mai ignorant dintre oameni este acela care renunță la ceea ce știe despre el însuși pentru a adopta opinia altuia” AHMAD IBN ATA ALLAH maestru sufist din secolul al XIII-lea

Un subiect pe care l-am parcurs cu plăcere. Deoarece a fost un mod în care parcă mi s-a confirmat încă o dată că este bine să te educi tu singur, să gândești singur. De când mă știu am avut propriile mele opinii, chiar dacă nu le-am împărtășit, niciodată nu mă las influențată de nimeni, accept întotdeauna omul așa cum este, însă am mers pe principiul că dacă mie nu-mi place ceva, cu siguranță nici celui de lângă mine nu-i va plăcea ceea ce îi fac.

Capitolul cinci – Armonizarea cu lumea

,,Să-ți poți găsi bucuria în bucuria celuilalt: iată secretul fericirii” -Bernanos

Un subiect captivant, te introduce în lumea în care tu ca ființă pentru a ajunge la acea curățare sufletească trebuie mai întâi să creezi legături sincere, autentice, să învățăm să-i apreciem pe cei de lângă noi, să păstrăm legături care nu ne fac rău, care ne pot da starea de bucurie și nu cea în care suntem mințiți, folosiți, ş.a.m.d. Avem ca: iubirea prietenească, de la pasiune amoroasă la dragoste care eliberează, bucuria dăruirii, a iubi natura… şi animalele.

În capitolul șase – Bucuria desăvârșită

,, Noi simțim și trăim pentru că suntem eterni” – Spinoza

Avem ca dezbatere: mentalul și ego-ul, să ne eliberăm mintea, să nu ne identificăm cu ego-ul, un drum progresiv către bucuria pură, să nu dorești ,,uciderea” ego-ului. Trebuie să învățăm să păstrăm un echilibru cu noi înșine și cu cei din jur, să devenim o balanță pe care o putem regla în momentul în care simțim că un taler cântărește mai mult decât celălalt.

Capitolul șapte – Bucuria de a trăi

,,Dacă, asemenea unei corzi, sufletul nostru a vibrat și a rezonat, chiar și o clipă, la bucuria de a trăi, a fost nevoie de toate eternitățile pentru ca acest eveniment unic să aibă loc” – Nietzsche

Lenoir pune în evidență pentru început o carte scrisă de Émile Zola, Bucuria de a trăi, făcând parte dintr-un saga – Les Rougon-Macquart. ,, Încerc să uit de mine, de teamă să nu devin tristă, să nu mă gândesc la ceilalți, iar asta îmi ocupă mintea și mă face să rabd în tăcere” Această parte a cărții m-a făcut să mă gândesc la multe lucruri, la sentimente și trăiri, și că viața merită trăită indiferent de obstacolele ei.

Avem ca dezbatere: bucuria spontană a copiilor, bucuria unei vieți simple, eliberarea sursei de bucurie care există în noi, puterea acceptării, bucuria dă sens vieții și lumii.

La final avem Epilogul – Înțelepciunea bucuriei

,, Furtunile-mi sfințiră treziile marine.

Mai slobod decât dopul pe ape-am dănțuit.” – Rimbaud

În carte Lenoir îmbină propriile evenimente cu cele ale marilor maeștri, cu filozofia și biografia lor, cu viața, dar și cu evoluția societății. Putem să câștigăm, să căpătăm fericirea, bucuria într-o societate mereu în schimbare și cu noi acaparați în această dezvoltare alertă? Așa cum Lenoir pune în evidență faptul că unii filozofi afirmă că nu există înțelepciune, bucurie, fericire, ci am ajuns să luăm bucuria și fericirea artificială, acea stare care este îndoctrinată de diferite postări pe rețelele de socializare, inducându-ne impresia că am și trăit sau suntem de acord cu acele ziceri, însă câți dintre noi chiar am aplicat acea convingere pe care o tot ridicăm în slavi și o etalăm pe fie unde. Cine are dreptate până la urmă? Noi cei care credem că avem puterea de a ne educa sau aceia care iau viața într-un mod alert, uitând că există bucurie pură.

O carte unde nu-i loc de ascunzișuri, de limitări, de prefaceri, ci de acceptări și realitate, despre echilibru și dezechilibru, despre inocență și maturitate.

Cartea o puteți achiziționa de aici

Învață să te bucuri de Frédéric Lenoir / Rețeta pentru o viață frumoasă