,,Și rămânea și problema fricii. Ea tindea cel mai ostentativ să dea dreptate treziților, ea singură fără nicio posibilitate de a fi explicată. De ce aveau frică de întuneric? De ce nimeni nu străbătea coridoarele negre de unul singur? Nu exista vreun pericol, totuși indivizii tindeau să se grupeze în beznă. Măcar doi, niciodată unul singur. Simpla prezență a altuia oferea un confort suficient pentru a înfrunta ceea ce unuia singur îi dădea fiori. De ce avea asemenea condiționări o formă de viață care se născuse în beznă?"

Reclame

Harr! Yo! Ăsta e chiar ghinion!Eşti prima creatură pe care-o întâlnesc.Pe apele acestea de ani călătoresc!Caut acea balenă, o caut de-o viaţă!Şi sper că o s-o prind! Am şi harpon, şi aţă!

,, Până aici! Ursul stă la pândă. Vrea să prindă hoţii asupra faptului! Numai că îl cuprinde oboseala, ochii i se închid..."

,,Mai înalt decât orice clădire, e mare, periculos, puternic ca un urs. Îl văd cum înfulecă, mănâncă lacom şi înghite pe nerăsuflate. Uf, sper că s-a săturat! Tremur şi mă înfior de teamă. Nasul lui cât un cartof mă adulmecă. Tatăl meu e...,,

Freddie stă lungit pe o piatră şi-şi bălăcește picioarele subțiri în apa plăcută şi răcoroasă a lacului. Fleaşc Fleoşc Fleoşc Fleaşc -Daaa, oftează el mulţumit. Să fii brotac e minunat!"

"- Domnişoară James, zise Luc. O clipă. La naiba! Urma să-mi ţină iar morală. Eram sigură că avea ceva de-a face cu chiloţii pe care îi strecurasem în buzunarul lui şi cu faptul că încălcasem o nouă poruncă. Am tras adânc aer în piept şi m-am întors spre el, hotărâtă să nu-l las să vadă ce influenţă avea asupra mea."

"Fuseseră căsătoriți zece ani. Li se născuseră doi fii; o febră puerperală îi răpise, în trei zile, pe mamă şi pe ultimul ei prunc. În trei zile ale acestei veri minunate, fericirea lui se năruia. Florence fusese transportată la clinică îndată ce nașterea se dovedise dificilă, iar mâinile lor nu se desprinseră în orele acelea cumplite. Revedea capul chel al medicului, halatul lui alb cu buzunarul rupt, forcepsul scânteietor. Nările lui încă respirau mirosul de cloroform. Copilul nu supraviețuise. Florence Somnola, inconștientă fără îndoială, cu chipul roșu şi ud, iar el îşi amintea că undeva o flașnetă cânta Dunărea Albastră. Deodată fusese smuls de lângă soţia lui. Se sfârșise. Ea nu mai deschisese ochii, nici nu mai rostise un cuvânt. Viaţa îi părăsea trupul viguros fără ca ea să facă nimic pentru a o reține. Două zile şi două nopți îi despărțea deja de acel abis." 

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: