,,Jurasem răzbunare Karmei! Ea nu știa prin ce trecusem noi. Ea nu știa ce aveam noi. Ea nu știa ce am simțit noi. Ea nu știa că sute de ani de-ar trece peste noi, sufletele noastre nu vor uita niciodată că s-au iubit ca nebunele. Ea nu știa că undeva, ascuns de ea, acolo în lumină, eu aruncasem tot ce a fost între noi… Karma nu știa că reușisem să cumpăr timpul. Cu cât el trecea, eu mă apropiam din ce în ce mai mult de ea. Karma nici nu bănuia că din strălucirea ei se renăștea Rena, răsăritul meu de neînlocuit! Karma nu știa că, pe pământ, a treia oară e întotdeauna cu noroc… – Dormi, iubita mea, i-am șoptit pentru ultima oară. Este rândul meu să iubesc pentru amândoi!",
"Ar fi suficient de aproape de oraș ca tu să lucrezi când ai nevoie, iar eu nu ar trebui să mă confrunt cu claxoanele și mulțimea de oameni tot timpul. Ea tace. Nu știu ce altceva să mai spun și cât din suflet îmi mai pot pune pe tavă.