Parfumul fericirii e mai puternic când plouă/ Virginie Grimaldi-Editura Univers

Autor: Vriginie Grimaldi

Titlu: Parfumul fericirii e mai puternic când plouă

Pagini: 348

Editura: Univers

Parfumul fericirii e mai puternic când plouă.

Virginie Grimaldie este autoarea care pune viaţa pe hârtie, îi dă esenţă, o face să prindă suflu. O scriitoare care reușește să cuprindă esenţa etapelor din viaţa de familie, de cuplu. Acţiunea este pusă în lumină, cum puţini autori reuşesc. Nu-i lipseşte umorul – fiind deja obişnuită cu ea de la alte cărţii – printre lacrimi, durere şi dezamăgiri se ivesc momente hazlii, cele care îţi pun un zâmbet larg şi eliberator. Acest roman cuprinde realitatea a sute, mii de femei din lume. O realitate cu care se confruntă sute de cupluri. Despărţirile sunt cele mai grele momente pentru parteneri. Fie că vorbim despre bărbaţi sau femei, ambele sexe se izbesc de dezamăgire şi durere în felul său, fiecare are propriile regrete şi lupte interioare. Viaţa de cuplu nu este un joc pe care îl joci doar de dragul de a-l juca. Odată implicat în acest rol, jocul îşi schimbă regulile, implicațiile emoționale devin cu adevărat o provocare. Dacă pe parcursul relaţiei apar copiii, planurile de viitor şi speranțele, rolul fiecărui partener este şi mai intens şi mai serios. Dar, ce se întâmplă atunci când timpul, provocările, monotonia şi plafonarea îi schimbă pe parteneri? – încep să-şi arunce cuvinte dure, să se simtă că nu-şi mai găsesc locul în viaţa pe care au ales-o. De cele mai multe ori femeile sunt cele care se agaţă de o relaţie pierdută, încercând să repare ceea ce este stricat, să reclădească relaţia pe altă bază, uneori reuşesc, alte ori nu. Pentru femei coșmarul începe odată, ce, aparent, o simplă negație, un opus la afirmația ” Te iubesc” devine ” Nu te mai iubesc” şi de aici un întreg sir de evenimente trecute, prezente şi viitoare încep să fie prinse într-o furtună. Tema psihologică a romanului este una greu de asimilat, lovește exact într-un punct vulnerabil, suportat cu greu de cititori, şi nu numai.

Ţin să readuc aminte de cărțile „O să înțelegi când o să fii mai mare” şi „Era şi timpul să aprind iar stelele”. Le găsiţi pe site-ul LITERATURA PE TOCURI. Două romane superbe, de care este imposibil să nu te îndrăgostești. Virginie este în top 10 al romancierilor francezii. Când auzim literatură şi francezi, poți să spui că ai cartea perfectă în mână. Cum bine știm, Francezii au o pasiune aparte pentru scris, pentru lumea cuvintelor, şi în mod special sunt foarte buni dramaturgi şi romancieri. Pentru ei subiectele vieții de zi cu zi sunt scânteia ce aprinde focul.

Protagonista romanului „Parfumul fericirii e mai puternic când plouă” este exemplul multor femei. Este aproape imposibil ca măcar o parte dintre cititoarele acestui roman să nu se regăsească în pielea personajului, Pauline. Pauline este genul femeii care odată ce s-a îndrăgostit, deja şi-a făcut o mare listă cu planuri pentru viitor, de la partea materială, sentimentală până la cea maternă. O viață plină de bucurii dar şi cu speranța ca obstacolele viitorului să fie depășite, fiind alături unul de celălalt. Făcând front comun cu partenerul pentru iminentele greutăți. Însă atunci când iubirea nu mai este centrul relaţiei, apare, inevitabil, conflictul interior, şi de aici o întreagă dramă şi lupă cu morile de vânt.

Pauline se găsește în situația ca după ani de căsătorie și un copil să renunțe la propriul cămin, la propria stabilitate. Cu toate că încearcă să readucă la viață relația care pare pierdută din punctul de vedere al partenerului, ea nu dorește să renunțe aşa ușor. Recurge şi la seducție, la amintiri, la momentele trecute, tot în speranța că poate totul nu este pierdut, că este doar un moment de cotitură a relaţiei. Astfel prin scrisorile trimise de ea soțului, cu intenția de a îi reaminti de prima lor întâlnire, prima lor perioadă când s-au mutat împreună, nașterea fiului lor etc, devin deliciul nostru al cititorilor, şi aşa putem afla detaliile relaţiei şi cum de au ajuns în acest stadiu. Instabilitatea copilului este de asemenea un factor pe care ambii părinți nu l-au luat în calcul din momentu deciziei de a se despărți.

Pauline se mută cu copilul în casa părinților ei, pentru copil începutul nu este unul semnificativ, schimbare începe să o simtă cu timpul, un factor ce începe să-şi pună amprenta asupra lui. După o perioadă în care lucrurile nu sunt tocmai bune pentru mamă şi fiu, Pauline decide că ar trebui să se mute, că ea şi fiul ei au nevoie de propriul spațiu, de asemenea aceasta fiind cale prin care cei doi încep să devină independenți să nu mai simtă presiune celor din jur că i-ar compătimi sau ar avea sentimente de milă. Încep o perioadă în care mama şi fiul trebuie să se obișnuiască şi cu lipsa mai mare a fostului partener, implicit tatăl. Vizitele acestuia devin din ce în ce mai rare, motivând tot timpul câte ceva, că serviciu îl ţine ocupat. Inevitabil distanța începe să-şi pună amprenta asupra lor Aşa cum spune titlul ,,Parfumul fericirii este mai puternic când plouă” aşa şi protagoniștii noștri vor descoperi că întotdeauna după ploaie, va răsări şi soarele.

Cartea, în special personajul feminin a trezit în mine o admirație deosebită pentru dorința ei de a lupta pentru ei, pentru el. A fost un sentiment ciudat, pe care rar l-am simțit. Nu e genul meu, acela de a lupt pentru un bărbat, ego-ul meu este mai mare decât toate sentimentele, nu mă văd făcând aşa ceva. Consider că nu poți lupta să recapeți ceva ce nu mai există, ceva ce este pierdut, e doar o luptă consumatoare de energie, este inutil să faci pe cineva să te iubească, când ceva nu mai există, simplu, nu mai există! Admirația a fost în mare parte pentru lupta cinstită pe care a dus-o. A luptat cu propriile arme, cu propriile lor amintiri, cu începuturile lor, cu prima privire, cu primul fior pe care l-au simțit, cu trecutul, cu tot ce a fost primul început, cu toate amintirile şi trăirile pe care le-au avut. Ca orice femeie, l-a început mândria ei o împiedica să încerce, dar odată ce şi-a găsit echilibrul interior şi a considerat că încercare de a-l aduce înapoi nu este doar despre el, ci şi despre ea. Odată cu trezirea tuturor sentimentelor, trăirilor şi amintirilor, lupta lor a fost ca un voal de mătase plin de emoții şi sentimente ce se unduiesc în bătaia vântului dintre trecut şi prezent, trezindu-i pe amândoi.

Pentru personajele noastre nu tot ce îşi doresc este neapărat şi bine, poate că încercările îşi au rostul lor, poate că este doar încercarea care îi face să realizeze că pe drumul vieții s-au pierdut, s-au îndepărtat, prinși de monotonie, de viaţa socială, şi au uitat să se mai privească în ochi. Au uitat că o atingere fulgerătoare, furată în tumultul vieții de zi cu zi este ceea ce lipseşte, au uitat că o glumă, un zâmbet fugare adresate partenerului este centru lor, au devenit prea mărunte ca să le dea atenție, au uitat că ochii sunt oglinda sufletului, au uitat să se mai privească, totul a devenit mărunt, nesemnificativ. Luând parte la povestea celor trei personaje m-am găsit în situația în care am fost nevoită să fac faţă unui impact emoțional profund. Să asist la o luptă nu doar a doi parteneri ci şi să i-au parte la emoția unei mame, la tumultul unei femei ce se găsește în situația de a-şi gestiona trăirile feminine cu cele materne.

Carte o veţi gasi la Editura Univers, aici.