Aripi de gând- Vero Budea și Rodica Pușcașu /Editura LiterPress Publishing

Autori: Vero Budea și Rodica Pușcașu

Titlu: Aripi de gând

Editura: LiterPress Publishing

Pagini: 157

O să încep cu faptul în a vă spune că pe cele două autoare le știu de la Literatura pe tocuri, un site foarte îndrăgit de iubitorii de literatură. Vero are la activ câteva volume de poezii, iar Rodica are un volum de proză, din păcate nu am apucat să îl citesc. Cum cele două autoare nu sunt la începutul începuturilor în lumea editurii și a publicării, deci, putem spune că au la activ ceva experiență, atât ca autori, cât și ca iubitori de lectură.

M-a surprins plăcut Rodica, eu o știam cu proză, însă și rimele o prind, văd că printre frumoasele cuvinte s-a adaptat chiar foarte bine. Cu toate astea, credeam că nimic nu mă mai poate surprinde. M-am înșelat, având parte de acest volum de poezii scris de cele două autoare, mi-am dat seama că încă mă pot surprinde. Sunt absolut minunate, iar versurile lor m-au încântat și mi-au trezit tot felul de imagini. Mintea mea a început să proiecteze frumoasele metafore, comparații, ce dansează împreună cu o lume fantezistă, fantomatică a lumii versurilor, rimelor și ritmului.

Prima poezie ce ne întâmpină încă de la începutul cărții, este,, ÎN LANUL CU MACI,, Această poezie poate fi dedicată cu ușurință și ca formă de apreciere sau iubire, oricărei persoane din viața ta. Indiferent că ne referim la iubirea pentru un copil sau la iubirea pentru părinți, ori către partenerul de viață, iubitul etc. Este atât de ușor de interpretat, încât cuvintele izvorâte din aceste versuri exprimă iubirea, aprecierea către persoana din viața ta. Vero are tendința de a introduce în versuri foarte des natura, forțele mistice, legendele, religia și nu putea lipsi cireașa de pe tort, mitologia, în deosebi cea greacă. Uneori aveam impresia că iau parte la versuri dedicate basmelor, se joacă cu zâne, prinți, prințese, cu zeul iubirii- EROS. Cele care îmi vin acum în minte sunt ,, IZVOR DE IUBIRE; LA CASTELUL DIN POVESTE,, Oferindu-ne exact ceea ce are nevoie sufletul, ceea ce cere inima ta. Să ne reamintească de spiritul și sufletul omului, că are nevoie de iluzii, de jocul de cuvinte fanteziste pline de imaginație. Nu lipsesc versurile profunde, cele pline de durere, emotive, cele care izvorăsc din tumultul interior. ȘI ca un joc bolnav, autoarea ba chiar face haz de necaz de acest an, fiind un an deosebit pentru omenire, pentru toată planeta. A prins între cuvinte momente comice, altele mai dure, altele pline de nori negri, pe alocuri cerul fiind senin și scăldat în razele soarelui.

FUGA

Sus pe muntele durerii

Lângă o pădure deasă

La o margine a țării

E o băncuță faimoasă.

Acolo s-au odihnit

Lelele misterioase

Când din dansuri s-au oprit

Zânele, cele frumoase

Astăzi ele au fugit

Luând cu ele toți băieții,

Banca a îmbătrânit

Singură, doar cu scăieții…

Bineînțeles, că nu o putem uita pe Rodica Pușcașu. Cu toate că este pentru prima dată când văd versuri scrise de Rodica, eu o știam cu proză. Nu m-a dezamăgit, ba chiar am rămas surprinsă, ușurința cu care poate să facă slalom printre cuvinte, printre sentimente, să se exprime așa de liber și atât de ușor încât cititorul chiar simte acele cuvinte, parcă au prins viață, parcă, de undeva de acolo, totul este spus cu o așa mare plăcere de a se descărca de amalgamul de trăiri și cuvintele ce așteaptă să fie așternute pe o foaie și apoi să prindă viață cu ajutorul prafului magic, acesta fiind cititorul. O poezie care mi-a plăcut foarte mult este ,,NU MĂ IUBI,, ce este la finalul cărţii.

,,Nu mă iubi cu freamătul de munte

Al unui zeu născut de Univers

Sunt ca un ceas cu orele mărunte

Din cosmosul ce nu m-a înţeles…,,

Târziu de lună

In palmă timpul tace

E atât de cald

Şi-o singură vioară-ţi şterge pleoapa

În miros de piatră udă

Se naşte sărutul rupt din calendar

E atât de cald

Prea târziu