Autor: Daniela Marchetti
Titlu:Mic tratat despre cartografierea sufletului
Editura LiterPress Publishing
Pagini 157
Daniela este descrisă ca o olteancă de vârstă mijlocie, blondă, școlită la Arad, și absolventă a Facultății De Medicină și Farmacie, ocupându-se și cu problemele culturale și artistice ale Europei de Mijloc, astfel luând viață revista ARTE, unde a creat fundația ARTE MAARCHETTI. Daniela obține și o Diplomă de Excelență din partea Academiei Române, Filiala Timișoara.
Una dintre poeziile care mi-au tras atenția este ,,Ceasul din turn,, În ea se simte dorul de a pune pe hârtie toate cuvintele, altfel se vor pierde, și chiar și așa, dacă ele nu prind viață cu ajutorul cititorului acestea cu timpul se vor estompa, își vor pierde puterea și vor rămâne acolo, undeva în uitare, poate pe un raft într-o bibliotecă sau poate scrise undeva pe o pânză ce nu va vedea soarele, ce nu va cunoaște buzele, șoaptele cititorilor, mângâierea degetelor, emoția cuvintelor celor care le citesc fiecare literă, fiecare secret, fiecare durere, patimă, care cere să fie cunoscută de iubitorii de poeme.
„Ceasul din turn
Cuvintele sunt vindecările?
Caut răspunsul și cred
Flăcările pâlpâind
Înfometate de sensuri.
Aceste întâmplările vor aminti
Zilei de mâine.
Spre Levant numai cenușa
Norilor-litere
Se va cuminți în urne
Și vom adormi
În creuzetul visului,
Alunecând pe rana cuvintelor,
Cuvintelor care trăiesc
In vastul incunabul dintr-o veche bibliotecă
A ornicelor pierdute,,
Nu prea știu cu ce să încep, adevărul este că nu prea sunt eu cu poeziile, le citesc, pe unele, le înțeleg, însă nu sunt o pasiune. Dar, pentru iubitorii de poezie editura LiterPress Publishing le aduce o autoare pe care sincer am citit-o cu drag. Toate poeziile ei sunt genul liber, nu este împresurată de nevoia de a aduce versurile într-un ritm sau rimă. Sufletul este cel care vorbește, cel care nu poate fi oprit de reguli, doctrine și opreliști.
La începutul prefaței este pusă în evidență o poezie care mie mi-a plăcut în mod deosebit, numindu-se,,impromotu,, autoare are o poezie ce descrie emoția erotică dintre versuri, dorința de a scrie și pasiunea celor trei trupuri, versurile, autorul și cartea. Ea, ea cea care este părtașă la iubirea erotică dintre versuri și poet – „… vintrele cu o sută de lovituri și nu uita să eliberezi ploaia înainte de-nsâmantarea cuvintelor în găvan postat”
Așa cum spune și titlul, autorul a reușit să cartografieze sufletul între aceste versuri, ce prind emoția, destăinuirea și dezmățul sufletului și a sentimentelor nespuse. Iei parte la o întâlnire clandestină, nepermisă, a secretelor bine păstrate, închise într-o lume interioară la care nimeni nu a avut acces până acum. Am găsit câteva poezii ce au ca prim plan iubirea dintre autor și versuri, ca exemplu ,, Prin tine scriu poeme oasele mele,, E ca o scenă nepermisă dintre dorința de a scoate la lumină tot zbuciumul instalat în suflet şi sânge, în oase, prin toți porii celui care le scrie. Poemele sunt cuprinsul a tot ce ne înconjoară, de la iubirea inocentă pentru o altă ființă sau pentru natură, pentru copilărie, pentru momentele trecute, prezente și viitoare, până la iubirea erotică și nepermisă dintre cuvinte și tot ce-l înconjoară pe poet.
Descântec de iubit vara
În august femeia mării te cheamă să-i mărturisești
dimineții dezlănțuirea sângelui prin trupurile viscolite de patimi
Sfârșitul se întâmplă cu plecarea corăbiei din golful cuvintelor
Eu îți rostesc numele și plaja devine un peron al iubirii
îi spuneam trenului o poveste
și el ne ducea spre cenușa norilor amintiți în visul ploilor
eu amețesc sărutată de tine rochia are culoarea nisipului
genunchii tăi lasă urme și doar tu știi că te aștept când
ceilalți adulmecă povestea femeii frumoase *
Durerea, bucuria, extazul, încântarea pot aveam multe niveluri de intensitate, în funcție de puterea de transmitere a acestor trăiri, și de forma pe care o iau. Autorul a avut o așa plăcere în a se juca cu trăirile sale încât le-a expus, le-a dat formă, viață în orice împrejurare, în orice formă, fie ea sub forma naturii, ori a elementelor credinței spirituale, trupești sau cele fizice, a obiectelor, sub toată candoarea și duritatea lor. Au fost unele poeme care mi-au plăcut în mod deosebit, nu neapărat că trezeau vreo amintire sau că aveau o anume semnificație cu persoana mea, ci pur și simplu pentru că acolo am simțit vulnerabilitatea poetei, acolo am simțit că ceva se întâmplă cu sentimentele, cu trăirile ei. Şi, acolo undeva în mândrirea mea, m-am bucurat că cea care a scris acest volum de poeme este olteancă, aşa că pot spune că sunt mândră de ea, doar pentru faptul că autoarea este olteancă de-a mea.
GOLGOTA
și ceasul vechi trecuse, și cel nou,
la poarta paradisului e beznă,
au amorțit și zidurile vii,și cele moarte sunt ruini și-adânc
a primăvară mai miroase cerul
încovoiat sub galaxie, mut
or poate el ne apără sau Omul
cu palmele-nflorind în cuiul răstignirii
azi am trecut pe acolo, era seară,
și crucea stă aprinsă pe dealul vinovat
în luminile străine începutul
târziului de-acum*
Mai are o poezie pe care am citit-o pe nerăsuflate, însă nu o pot pune pe toată pentru că este cam mare și astfel impresiile mele despre acest volum de poezii ar fi doar cu versuri și nu cu opinii, impresii etc. Și aceasta se numeşte ,,EI,ȘI?…
Ei, și? …
… Aici, în fotografie, tu ești
păzind tinerețea mea
tatuată sub pielea trecutului
Copilul dansa în praful drumului,
ploaia udă steagul cel alb
al capiturării dintâi, moartea vine pe coline verzi,
clopotul și ceasornicarul îți dau binețe…
Volumul îl găsiţi aici-LiterPress Publishing
Magic and Books 
Felicitări pentru recenzie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază